Absorb vantul
Cu mainile-mi dezvelite de
Certitudini.
Cedez mereu
In fata unor tablouri incetosate
De-o bruma falsa , sangeranda...
Si totusi
Nu ma departez de rutina fantomatica
Ce imi cerseste cu ardoare rugina.
Parca-s oarba
Dar scap pe-un ochi lumina
Si-mi vad persoana
Uimita de propriiile replici date
Vietii.
Si totusi.......... totul ramane doar un drum urmarit de palide umbre fara a fi controlate de mainile destinului. Desi pielea le este arsa de atingerea unui bilet mototolit catre evolutia din rutina, multinea alearga tacuta pentru a se salva din calea trenului unanitatii ce o urmareste continuu( nepermitandu-i evadarea)
RăspundețiȘtergere