Fata din oglinda vibra strangulat
Si imi zambea sumar...schitat
Eu o alungam cu dusuri reci si masti de 'nu'
Sperand ascuns sa moara , cantand un deja-vu.
Cum traiesc.. mortii?
Dar alerga pe-un scaun negru ,parfumat,
Gandind la-cel glas dulce deranjant
Cu tenta de minciuna aparenta , salvatoare
Si inghitea cotoare..si cotoare..
Insa ..ii placea?
Se perinda pe un cersaf patat
De-un iris scurs , alunecat,
Abandonat intr-o absenta fosnitoare..
Cu cute langa ochi..mult prea amare.
Lumina.. palpaia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu