Vad sobolani si pasari moarte ..cu vise reci,plapan-desarte..
De ce sunt aici? Da..pentru..pentru a privi acele frunze.Si ce frunze-albastre, pure in intelepciune , diferite prin caldura aceea a iertarii.
Privesc inainte si m-arunc de pe podul din orizont intr-un apus intens sufland rece in ochi-mi goliti de orice gand rau,de orice intrebare.Nu imi e frica , chiar de stiu ca nu-l voi prinde niciodata. Imbratisa-ma-va la fel? Usor...palpaind..
Mi-e frica insa sa te-ating..sa te corup cu al meu sine si in final , sa distrug starea in care ma aflu si inocenta acestui moment.
Oare asta inseamna euforie?Oare calmul clatinat ce-mi curge prin vene , visele cu ochii deschisi si amintirile privirilor dulci definesc starea aceea de fericire suprema?
Cert e ca vreau din nou sa-mi fie frig..si sa ma incalzeasca subtilitatile pe care nimeni ,exceptandu-ne pe noi , nu le intelege.
Un tremur..sau poate doua ma cuprind , stand pe o banca , cu vandul rascolindu-mi proaspa-ta tunsoare.
Si privindu-te.
E norocoasa sa te aiba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu