Orasul se-mpiedica-n prea multe euri.E mult prea clar calmul si pasul prea domol.Prea eu.Prea tu.
In astfel de momente iti aud fericirea de peste strada.Ma domina.
Te cauta candva propria viata...
...
Nu e recomandat sa crezi.(ca linistea din perdeaua de dimineata egala fericirea pura)
Nu multumi.
...
Reflexe ma tresar si ma straduiesc sa-mi tin pleoapele cat mai aproape de pamant.Nu privesc.
(mai e putin) . Quod sum causa tuae viae .
Ca o ezitare.Ca un zambet intr-o palma urcand treptat spre a mangaia o ceafa lasata pe spate in certitudine.
Ca o previzibilitate.Ca un ochi privind prin niste buze transpirate un schimb de replici.
Ca o muscatura.Ca un ultim strop de noroi infipt in banca ce apuca un picior plin de sperante la mana a doua.
Co(u)mpar ca si cum m-as afla undeva la mijloc , intr-un nucleu negru,impaciuitor.
Pacea e ceea ce inca pot aminti intre "plec" si "dar raman".E zbuciumul meu ermetic.
Eram in colt.(maine au spus ca nu vor mai exista)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu