Nu maine,pareai a fi chiar tu.
Esti.
Memoria-mi constant eratica iti lipeste reflexia lucioasa , si caustica inca , de o filosofie decedata spitaliceste la un moment incert.
Poate ca acest epilog e prea viabil pentru mine si poate ca sunt prea ubicua ,ca toate colturile mele mentale sa fie rescrise.Unele fraze ar fi prea fecunde oricum , irupte din ere de plictiseala si automat din realitati fumate de paritati.
Tu ce crezi?
Ma mai vezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu