miercuri, 20 octombrie 2010

Chargés

M-ai scos in ultima mea zi din punga lasata la marginea pamantului imbibat de alcool .
Iesita din propria negare invatasem sa alerg cu sunetele-mi vobulate stagnand in fata a patru roti ; ma initiasem in belartele obrajilor rosii si ale chipurilor aplecate spre pamant ; studiasem efecte egale si de sens contrar , castigand prelungiri , si respiratii cumparate cu bilete.Adevarate.
Stiu ce inseamna atasamentul cu privire la fiinte singulare,solitar expectorand pe cord persoane a-1-a plural.
Te stiu,intreg suicidal.Aprinderea ta zilnica si stingerea ta vadita ma plutea.
Unu pe unu.
Imi imbratisez moralul viciat de ceva ce poate simt si imi presez fizicul.Nu m-ai corupt.
Mi se stricase mana.

Si stii?E uimitor cum o zi iti poate schimba cuvintele.
Te stiu.
Si stii?Camasa alba din seara asta imi arata cum oamenii sunt facuti sa mearga drept.Sa calce pas cu pas , siret cu siret , fara sa se uite in jos.Ci doar la cei din fata.
Te stiu.
Si stii?E oarecum amuzant ca o copila sa fi simtit ceva perpetuu pentru cineva care nici nu consta in ulei de in , ci probabil se auto caracteriza ca fiind un fel de propanonă.
Si stii?
Nu stiu- daca subconstientul meu pretinde ca te cunoaste , sau chiar mi-ai atins buzele usor in speranta ca vei indeparta vreo picatura de ploaie.Nu sunt la fel de sigura ca a fost doar un reflex.
Poate ca am realizat ca torentul inocent din ochii tai era cauzat doar de niste pete de ochelari.Lentile?Astept un final hemoptic pentru a sti sigur.
Cum iti voi raspunde?Cum imi voi raspunde?
Sunt debutanta si inmoi gene inutil.Urasc cuvantul ala , si imi urasc replica.
Ma evit adesea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu