La bouche

I.

Am nevoie de lunile vide si de cearcane.
Am nevoie de orbire muta si mutire sonora.
Urasc felul in care sunt casatorita cu dependentele mele.Am depasit de mult bigamia.
Sunt dependenta de ochi rosii,maci rupti,indoiala,incertitudine si bataturi.
Jugulara mi-e stransa strans de cravata supradozelor de frica,minciuna,predictie,fire de rosu murdar si perdele umede de cer inchis.
Stiu marcajele de pe plasticul seringii gelatinoase ..si le cunosc.Le raspund fara sa ma intrebe ca mai vreau (sa dau) un strop.
Genele se unesc intr-o ploaie tropicala ,acum cand simt ca sunt mangaiata.Nu merit.
Viziteaza-mi clipa dintre perna si par,te rog.Vreau sa iti vorbesc.


II.

Poate as mai gasi lagare vii ,daca ar mai exista cuvinte care sa insemne ceva.
Duplicitatea amandurora nu m-ar deranja , in cazul in care nu as avea timp liber sa scriu.
Gandurile mi-ar fi intoxicate , iar personalitatile noastre ar ramane dezramate si brute,necautate.
Dar tu imi spui ca ti-a fost dor de mine,iar eu nu iti raspund;iti dedic un joc inocent(ramas tot joc), iar tu uiti, pur si simplu, sa-mi multumesti.
Din nou,desigur, nu mi-as aduce aminte..daca nu ar trebui sa scriu.
Sedintele mele de terapie cu sentimentele tale iau sfarsit atunci cand intervine autenticitatea.
Poate tu esti.(nu,asta nu e o intrebare subtila,ascunsa prin denivelarile scrisului meu.nici macar nu are semnul intrebarii la final);eu te ironizez doar atunci cand nu pot deschide ochii,dandu-mi genele peste cap,si nu pot sa te intalnesc pe tine(.2) zambind cu dintii gafaind,irisii incetosati si parul umezit acid.
In pofida faptului ca ti-am sters sangele de pe obraji,ochi si nas,si mi-am albastrit degetele(da,stiu,raceala ta sanguina ti-a ajuns aproape instantaneu pe limba),nu vreau sa te salvez. Ultima oara cand cineva a avut nevoie de o bucata de carne trasa la sort,am incalcat regulile si m-am oferit neezitant,simtind,salvand.
Sentimentele sunt supraevaluate.
Partenerii perfecti,sincronizati si mai perfect.
Maine nu vreau sa iti vorbesc.
Nici nu vei observa.