Nu-i nimeni acasa,
Iar eu sunt obosita.
Singura,sigura ca acum ceva timp
Vazusem o fantoma pe acoperisul din fata.
Acum nu mai am nici o certitudine.
Acum doar nu simt pe nimeni in juru-mi.
Si stiu ca nimeni nu-mi va sterge nasul umed.
A ce-mi aduc aminte? (...)
Interdictie sa vorbesc
Sa plang
Sa stau ghemuita pe covorul din sufragerie.
Si scriu ca un orb
Privind inainte , in gol , in intuneric
Cu nici o pata de culoare care sa-mi fure privirea
Si s-o aduca pe foaie.
Doar scriu.Pentru ca nu ma pot opri.
Sta pixul,sta si respiratia mea .
Ma intrerup sa imi intind obrazul.Se sifonase.
Suflul imi devine un ecou al imaginilor din Eu.
Pariez ca e un spectacol interesant!
Acesta-i un televizor mai nou.Sau poate nu.
Display-ul mi s-a frant.Din nou.
Plictisitor si-apasator.
Eu ma opresc.
Am respirat prea mult acum.Mi-e ca intru in ''jale''.
Evadez putin acum intr-o scoala de corectie.
Sus,jos...Sus,jos..Sus,jos.Sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu