Usor,usor..
E usor sa arunc lumini pe acel copac.
De-atatea ori l-am privit.Si am visat.Seara de seara.Visam sa ma prind in ale lui crengi...si sa raman acolo,jos...in genunchi si aburul sa iasa intrerupt din retina-mi umeda.Si nimeni sa nu ma intrebe nimic.Ma simteam a cuiva.
Imi inchipui mereu ca la capatul strazii pe care pasesc acum ..stai ... Crengile-ti pline de omat imi ingheata sangele..si simt apasat o zvacnirea-n buzele-mi degerate.O simt.O simt.
Fabulez.
Te...de fapt nu.Nu te.
Acum eu sunt cortina.
Ce-ascund....?
Chiar,ce-ascund?
Usor...usor.....
Mi-au intrat sclipiri in plamani.
Sunt o cuta , sunt o dunga uda...Dar inainte de astea
obisnuiam sa fiu o propozitie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu