Je suis vide

Stateam si ma gandeam..
Nu ti se pare ironic cum toti 'ne gandim'?Ca si cum asta ar schimba ceva..
Zambim gandindu-ne la un alt zambet , dar ne intristam la gandul ca nu a durat.
E ca si cum ar fi de proba.Mereu si intotdeauna.Primesti o privire calda in viata ta ..dar apoi iti e luata de vant si te trezesti in mijlocul unei paduri 'gandindu-te'.
Uneori , dupa ce suntem scrijeliti apasat..asteptam din nou acel cutit care sa ne sape carnea cat mai adanc..si cat mai mult.Sa fie de durata.
Unii insa pierd increderea in acea mana ce te taie . Nu e ca si cum ar fi ceva rau.

O lacrima e magie..ce alta picatura de apa ar varsa o data cu ea un suflet , o fotografie , un tipat? Si cei ce nu cred in lacrimi plang cel mai ades. Cum si cei ce nu cred in vesnicie spera la ea.

Eu, eu am obosit..si prefer sa stau invelita in fularul a ceea ce a fost.Condamna-ma.E mai sigur sa visezi decat sa incerci din nou.E mai sigur sa versi lacrimi..asa nu mori de sete.

Obisnuiam sa fiu o propozitie

Usor,usor..

E usor sa arunc lumini pe acel copac.
De-atatea ori l-am privit.Si am visat.Seara de seara.Visam sa ma prind in ale lui crengi...si sa raman acolo,jos...in genunchi si aburul sa iasa intrerupt din retina-mi umeda.Si nimeni sa nu ma intrebe nimic.Ma simteam a cuiva.
Imi inchipui mereu ca la capatul strazii pe care pasesc acum ..stai ... Crengile-ti pline de omat imi ingheata sangele..si simt apasat o zvacnirea-n buzele-mi degerate.O simt.O simt.
Fabulez.

Te...de fapt nu.Nu te.
Acum eu sunt cortina.

Ce-ascund....?
Chiar,ce-ascund?

Usor...usor.....

Mi-au intrat sclipiri in plamani.
Sunt o cuta , sunt o dunga uda...Dar inainte de astea

obisnuiam sa fiu o propozitie.