Sunt in lumina plina.Mereu.Cu tine.
Traim goi intr-un vagon de tren-autostop.
Un anotimp de poate-candva-ar-fi-iarna.Si-atunci tot tu mi-ai fi si fulg de nea,si bulgar,si caldura.
Si-as fi egoista si sunt.Imi place sa fiu egoista,sa vreau iubirea ta fara un strop de lipsa.
Sa te ador intr-un vagon al nostru,pe o sosea calma si abrupta.
Sa stii ca in cord nu am nici acuarela,nici pamant,nici ace.
Ghici,Ciupercuta,ce-i?Un tu,un par de abanos si-o perfectiune pura,o puritate de un smoala-nchis,intens;te traiesc intens.
Desi iti sunt oglinda,poate lac,un secret tot am:pielea mainii mele-,cu amprente si cuticule,cu fire chelioase de par, te gusta si te videaza-n interiorul ei cu fiecare atingere impachetata cu fundita cu tot ce i-o livrezi.
Sa stii ca gaurile negre nu-s pe cer!Brusc,lin,pe fugite sau pe-ascuns,sunt in mana mea.Iar in ele incap la tanc toate planetele tale necunoscute lumii,citrice,luminoase si pulsande.
Tot tu-ul din univers se polarizeaza pozitiv cu ale mele oase incalcite,vene,pupile si daca e ceva mai energizant pentru mine decat tine,esti tu la promotie!Glumesc;tu,copilul curios,moale si cert esti vital , nu doar energizant!
Poate cuvintele mele par prea dreptace,anticipabile.Oricum asta nu e o sentinta.
Eu am imbratisat-o pe a mea pana aproape de o strangulare dulce,pe nestiute.Si e pe viata si pe-abstract : te iubesc!
