Nu mai caut intunericul de luni bune.Il am la discretie pentru orice moment al zilei,in ochii si genele tale.Iar daca ma visez o stea cazatoare din irisii tai , a doua zi iti simt picurii sufletului pe obraji , gat sau brate.
Si...cine-ar fi crezut,nu? ...Cine-ar fi crezut ca poti comunica prin tacere unind doua torace si tulburand doua ferestre ale aceluiasi suflet?Cine-ar fi crezut ca ne-am tine de mana , sau ca am fi telepatici , sau ca mi-ai insera in genunchi pulsatii si in inima sangele tau?
Ar fi ghicit cineva ca nu va conta ca am greata de rollercoastere , ci ca oricum voi fi la inaltime cu inima jos,jos de tot in stomac , oprindu-ma din respirat , intoarsa spre ceva mai luminos ca licuricii?
Dar .. :) nu mai e nimic de ghicit.Te stiu si ma stii . Te iubesc si ma iubesti .
