Le début

E nevoie sa strig?Sa tip?

Je suis désolé, je ne peux pas faire taire la même voie, chaque moment de cette nuit.

Evolutia ma zgarie pe gatul abrupt , plin de tine,intrebari si verbe.Nu sunt adanci gropile din carne,dar nici nu se sincronizeaza cum ar trebui.Apar cu predilectie in serile cu semicearcan si vant dezvelit.
'Oh,unde e cersaful?'
'Alb,fara scai,tatuat cu imbinari de nori.'
'Stati lipite...'
'Scuturat deloc gentil , soptit , paralel cu acoperisul.'
'Ma simti.Nu m-am inselat prea tare.'
Tac la nimic si 2 minute.
Ce fac?
Buna.
---
...daca te-as lasa,ar insemna ca iti dau voie sa privesti un jur si apoi sa ma privesti.Povestindu-ti trecutul,prezentul si viitorul meu inseamna sa astept de la tine sa ma intelegi.Iar oamenii nu merita asteptari de genul asta.Sau de orice alt tip.Stiu,crezi ca sunt pesimista si automat ratata si nefericita.Dar nu , uite ca mi-a luat ceva timp sa recunosc,insa de ce sa spun ca nu?(Sunt fericita!)Oricum am spus-o deja o data..si m-am auzit.Nu ma pot abtine sa nu zambesc cand iti simt genele pe buze , sau cand ma gadili , sau cand pur si simplu suntem rautaciosi unul cu celalalt.Imi meriti zambetul.
Multi nu inteleg de ce tac.Dar a nu spune nimic e atat de placut.Si sigur.Nu inseamna ca nu gandesc,sau ca nu simt.Nu.Asta e cu totul altceva.Si nu e nici linistea aceea rezultata din aglomerarea de sentimente intense si pareri contrare asupra aceluiasi lucru.E pur si simplu ceva ce tu alegi sa faci,stii?Alegi sa taci.Asta fac.
Eu?Ma vad?Parca,parca pot urmari pana si ce scriu!
Vreau doar momentul prelungit al nimicului care ma cunoaste,vreau doar respiro-ul acela exact de langa apa granulata.
Am uitat tot.Ti-am uitat trairile,am uitat toate frunzele in acelasi copac,acolo jos.
...
As vrea s-adorm cu mine in brate si sa imi cant vant la ureche , sa tac doar azi , sa simt usor pe-obraz durere;e oboseala senina din depresia fortata sa curga pe aceeasi perna dintre suvita rosie si mana abia trezita.In noaptea asta nu vreau sa te stiu.Nu vreau sa ma stiu.
....
Varful cutitului imi atinge tampla stanga in timp ce ma intind spre a schimba melodia.Realitatea ma motiveaza si cutitul sta acolo.Doar in caz ca las melodia pe play.

Parfois,vous ne voulez pas que je...

Veux.

-Vreau in noaptea asta sa te ascult,si mai ales ,sa te aud.Repiri intermitent si mult prea calm.De ce nu te zbati?
-Vreau sa mi sa spuna ce sa fac.
___________________________________________________________
-Astazi am incercat sa-mi imaginez ca firul acela ploios de plastic iti e lacrima.
-Astazi am incercat sa tac.
___________________________________________________________
-Vad ca tremuri..
-Vad ca bate vantul.
___________________________________________________________
-Nu vrei sa gusti?
-Nu vreau sa inghit.
___________________________________________________________
-Il simti..
-Iar treaza cand nu o fac.
___________________________________________________________
-O luna pe saptamana , din nou?
-Oricine poate numara.
___________________________________________________________
-Stii..ca ai spus altceva?
-Stiu ca cerul imi indeasa petice pe gat in seara asta.Cu picioarele.

La bouche

I.

Am nevoie de lunile vide si de cearcane.
Am nevoie de orbire muta si mutire sonora.
Urasc felul in care sunt casatorita cu dependentele mele.Am depasit de mult bigamia.
Sunt dependenta de ochi rosii,maci rupti,indoiala,incertitudine si bataturi.
Jugulara mi-e stransa strans de cravata supradozelor de frica,minciuna,predictie,fire de rosu murdar si perdele umede de cer inchis.
Stiu marcajele de pe plasticul seringii gelatinoase ..si le cunosc.Le raspund fara sa ma intrebe ca mai vreau (sa dau) un strop.
Genele se unesc intr-o ploaie tropicala ,acum cand simt ca sunt mangaiata.Nu merit.
Viziteaza-mi clipa dintre perna si par,te rog.Vreau sa iti vorbesc.


II.

Poate as mai gasi lagare vii ,daca ar mai exista cuvinte care sa insemne ceva.
Duplicitatea amandurora nu m-ar deranja , in cazul in care nu as avea timp liber sa scriu.
Gandurile mi-ar fi intoxicate , iar personalitatile noastre ar ramane dezramate si brute,necautate.
Dar tu imi spui ca ti-a fost dor de mine,iar eu nu iti raspund;iti dedic un joc inocent(ramas tot joc), iar tu uiti, pur si simplu, sa-mi multumesti.
Din nou,desigur, nu mi-as aduce aminte..daca nu ar trebui sa scriu.
Sedintele mele de terapie cu sentimentele tale iau sfarsit atunci cand intervine autenticitatea.
Poate tu esti.(nu,asta nu e o intrebare subtila,ascunsa prin denivelarile scrisului meu.nici macar nu are semnul intrebarii la final);eu te ironizez doar atunci cand nu pot deschide ochii,dandu-mi genele peste cap,si nu pot sa te intalnesc pe tine(.2) zambind cu dintii gafaind,irisii incetosati si parul umezit acid.
In pofida faptului ca ti-am sters sangele de pe obraji,ochi si nas,si mi-am albastrit degetele(da,stiu,raceala ta sanguina ti-a ajuns aproape instantaneu pe limba),nu vreau sa te salvez. Ultima oara cand cineva a avut nevoie de o bucata de carne trasa la sort,am incalcat regulile si m-am oferit neezitant,simtind,salvand.
Sentimentele sunt supraevaluate.
Partenerii perfecti,sincronizati si mai perfect.
Maine nu vreau sa iti vorbesc.
Nici nu vei observa.

Demande

Invata-ma sa nu mai dau doi bani pe nimeni.

Totul

Cautam clipe pentru care sa traim.
Cautam sublimul , dar nu stim sa il gasim.
Al meu se va afla mereu in acel copac de acolo jos , pe care niciodata nu l-am atins-cel putin nu cand trebuia.Dar seara de seara obisnuiam sa il privesc - si stiam ca el e totul pe care il caut.De ce?Pentru ca pana si acum,dupa ce mi-am aplecat buzele umede pe geam si privirea mea a intrat direct in bezna aceea de langa gardul acela unde asteapta fata aceasta , dupa ce am privit.....- am respirat.
Simplu,nu?

Vorbim maine.

Oh ,hei tu ! Cel care ai pauza de la viata acum si te-ai gandit sa spionezi pe cineva ; pentru ca pe mine in mod sigur nu ma vei pandi , iar ceea ce scriu acum niciodata nu vei citi - nu-ti voi permite eu.
In seara asta am nevoie de o recapitulare , de o adunare si de o scadere . Cu coatele julite , degetul stang supt si gatul vanat , iti spun ca sub lumina asta slaba si galbena ma caut.Nu vreau sa ma gasesc si nu sper ca voi gasi un tot ;asta ar insemna sa ma iluzionez aiurea.Si desi asta este ceva tipic mie , prefer sa nu.Prefer.
Cu totii ma cunoasteti.Cu totii stiti parti intregi din mine , dar numai tu , cel ce citeste citesti acum asta , si maine vei realiza ca n-ai citit-o niciodata , numai tu stii intreaga parte.
Stiu ca te astepti ca asta sa duca undeva sau sa reprezinte sufletul meu intins pe o foaie ; nu comentez nimic in privinta asta.
Dar hai sa pastram totul simplu : vezi tu , pasta asta de pix imi e impinsa prin vene si pompata prin degete.
Degetul meu aratator vrea sa manjeasca pagina , ca sa acopere fata aceea creata,fricoasa,speriata de simplu,impulsiva si orgolioasa.
Degetul mic priveste de peste doua strazi cum cineva traverseaza pe galben ; cineva slabit,ametit,care nu mai are fluturi in stomac si nici omide pe umar.
Unghia aceea de domina degetul , da,exact aceea , se vede pe sine ,sta dreapta si miroase viitorul.
Carnea aceea , rosie ,moale si amestecata-n sange, de sub ea, se scurge , s-a pierdut ,s-a deschis,s-a inchis , a impins si-a muscat , se patrunde.
Compozitia asta simpla , cu tente de falduri pline de piele uscata si iasomie morbida , clarul si evidentul asta deranjant de patimas intr-o respiratie de o secunda , pastila asta alunecata ,de plastic si metal , sunt eu.
Crochiul atat de vag conturat ca seama cu o linie curbata ce se pierde treptat este implantul apasat , negru si ferm ,vazut la microscop , de nu-l poate sterge nici o lamela de radiera.
Dara asta de nonculoare,intelegi tu (nu esti indeajuns de- nu vreau sa intelegi) , parca se ia la intrecere cu autoconvingerea.
Da,cu totii ma (re!)cunoasteti.Dar cine altcineva,decat codatul acesta de...previzibil , ar indrepta degetul spre mine pe strada la orice ora ?Hartia asta fosneste oricand are ea chef.Nu ca tu,sau voi faceti altfel.Tu ma epuizezi la sfarsit de saptamana , el ma gadila la miezul noptii , voi ma plesniti dimineata , iar ei ma privesc. (.)
Apropo , nu te sperie previzibilul?Nu simti cum se mazgalesc toate atunci cand te surprinde previzibilitatea imprevizibilului?Nu raspunde.Era retorica intrebarea si mentia sa-mi hraneasca ego-ul.Cum?Pai constatarea a ceva ce candva nu ma definea si probabil nici acum nu ma defineste imi ofera placere.Da,asa e;simt ca imi controlez spiritul si buzele mai bine atunci cand prevad.
Amuzant,ma mint.Tu minti?Te minti ca nu te minti?Pentru ca eu ma mint.
Iti pun prea multe intrebari.Dar nu e vina mea.Serios,nu e.Nu e vina mea ca uneori ma atasez de tine si vreau sa te aflu.Dar ieri langa cires nu puneam nici o intrebare.Ii lasam pe ei sa ma priveasca,si eu ma ascundeam.
Ma intrigi in cel mai pur sens al calmului.Ma intep pe toate partile stand cu fata in sus.
Lasa-ma sa observ polenul de fier forjat dintre acesti patru pereti.Vorbim maine.