Cautam clipe pentru care sa traim.
Cautam sublimul , dar nu stim sa il gasim.
Al meu se va afla mereu in acel copac de acolo jos , pe care niciodata nu l-am atins-cel putin nu cand trebuia.Dar seara de seara obisnuiam sa il privesc - si stiam ca el e totul pe care il caut.De ce?Pentru ca pana si acum,dupa ce mi-am aplecat buzele umede pe geam si privirea mea a intrat direct in bezna aceea de langa gardul acela unde asteapta fata aceasta , dupa ce am privit.....- am respirat.
Simplu,nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu