Our soundtrack's wasted on a couple of drinks

Do you remember the way you loved to get high but how, in most of the days, i wasn't tall enough?
Still you had some sort of a thing to lengthen me without asking. Call it a medicine's allure ,a dream's spongy peel, the sweet taste of a pill and nevertheless the brutal & saturated humidity (or maybe the innocence) of a tear.
Do you recall the others dramas while ours would remain traumatic,unspecific,but lovable .No map would direct your eyes ,or sorrow , or your syrupy fakeness across my body yet unpatched , but definitely bruised and calling for more.
Did you ever see yourself mirrored in my lids , with your imbibed dark circles and skinny smiles?'Cause I could have shot a picture of you with my pupils dead an burried.
You did provided me perpetually with runaways provoked by your overworn lips and scattered impulses all over my cerebral being.That was my greedy need.
Do you ever retrieve the moment of wiping heavy rain off a spirit rather than off a stand-by modded piece of flesh?The fingerprints are still there,you know..
You would confess yourself in an undersized moment as being concluded long ago.But if you ask me ,or even if you don't ,you seemed as being started for forever now .And if forever means never to you , well ,then i'd say that your 'never' is everlastingly ,boy.
Is your forever-never and a day cured now?
Darling,your mantra's doused in the flatline of your 'magic potion'.
Does it still work for you?
Never did I flood your empty spaces nor introduced myself as who i was to a somebody that might've never been.

Chargés

M-ai scos in ultima mea zi din punga lasata la marginea pamantului imbibat de alcool .
Iesita din propria negare invatasem sa alerg cu sunetele-mi vobulate stagnand in fata a patru roti ; ma initiasem in belartele obrajilor rosii si ale chipurilor aplecate spre pamant ; studiasem efecte egale si de sens contrar , castigand prelungiri , si respiratii cumparate cu bilete.Adevarate.
Stiu ce inseamna atasamentul cu privire la fiinte singulare,solitar expectorand pe cord persoane a-1-a plural.
Te stiu,intreg suicidal.Aprinderea ta zilnica si stingerea ta vadita ma plutea.
Unu pe unu.
Imi imbratisez moralul viciat de ceva ce poate simt si imi presez fizicul.Nu m-ai corupt.
Mi se stricase mana.

Si stii?E uimitor cum o zi iti poate schimba cuvintele.
Te stiu.
Si stii?Camasa alba din seara asta imi arata cum oamenii sunt facuti sa mearga drept.Sa calce pas cu pas , siret cu siret , fara sa se uite in jos.Ci doar la cei din fata.
Te stiu.
Si stii?E oarecum amuzant ca o copila sa fi simtit ceva perpetuu pentru cineva care nici nu consta in ulei de in , ci probabil se auto caracteriza ca fiind un fel de propanonă.
Si stii?
Nu stiu- daca subconstientul meu pretinde ca te cunoaste , sau chiar mi-ai atins buzele usor in speranta ca vei indeparta vreo picatura de ploaie.Nu sunt la fel de sigura ca a fost doar un reflex.
Poate ca am realizat ca torentul inocent din ochii tai era cauzat doar de niste pete de ochelari.Lentile?Astept un final hemoptic pentru a sti sigur.
Cum iti voi raspunde?Cum imi voi raspunde?
Sunt debutanta si inmoi gene inutil.Urasc cuvantul ala , si imi urasc replica.
Ma evit adesea.

Cu siguranta nu.

And you dropped the note and we changed key
you changed yourself and i changed me
i really didn't see us singing through this
then you screamed the bridge
and i cried the verse
and our chorus came out unrehearsed
and you smiled the whole way through it
i guess maybe that's what's worse.

(versuri ale unei melodii)

Pathologie d'un cliché

Nu vreau sa fiu fata aceea.
Dau pe-afara.
Si simt capatul unei linii imaginare trasate de-a lungul custii mele toracice.
Ma opresc?
Ma vezi?
Mai vezi?
Reactionez doar in contact cu amperi si zile irosite.
Ne suprimam?
Circul in ritm de hemoptizie si nu ritmez mai deloc.
Inidividualitatea dispare zile si sanguinitatea zvacneste in creier postum.
Existi prea des in frisoane.
_______________________________________________________
A devenit prea cerebral,recunosc.
E ciudat cum fumul ma atarna de obisnuinte .
Si poate inchid ochii din reflex.
Crezi ca e timpul sa inchei?
________________________

Le syndrome Progeria

Stau pe pat si firele de iarba imi gadila talia .
Ma sprijin de-un strat dublu de perne si simt un miros dens de gene.
Calcaiele se opresc pe cersaf si am momente fumigene prinse-n clape de gaurile din urechi.
Gustul de rugina in noptile permanente din fiecare zi aduc a Progeria unui cord muscat de buze moi si-avide.
Cateodata cad , nu la fel de usor sau de abrupt , pe pante incalzite de trupuri inclestate in simplitate si sentiment.
Vad plan si vreau sa te alung de pe grumazul meu.

Punct , sau poate virgula

Tic - Tac

Posséder le moment

In fata zidurilor rupte doar doua fire de iarba stau culcate.
Clipa e prinsa intr-o transa chimica.Nu stie cat dureaza.
C:...
Ce:...
Clipa nu are nevoie de contact fizic si nici de leucoplast.Clipa nu are nevoie nici macar de zambete.
C:...
Ce:Ce clipa inocenta si pura ; veridica ,dulce ca niste urme de dinti pe un varf de limba.

Nu sunt(em) alcatuiti din clipe.Le construim atunci cand vine timpul potrivit sa stim sa respiram.
C:...
Ce:...
Clipa nu cere rugaminti si nici buze umede.Clipa are gene si poseda fiinte la numar doua.
C:...
Ce:...
Clipa nu-si impinge aratatorul pe ceasul norilor si nici nu injecteaza plecari in pupile.
Clipa uita sa numere firele adormite de halucinatii in fata camerei fara usi ori geamuri , insa plina de bolovani.