Pour apprendre à m'asseoir

E o aroma de piper dulce
Si de tacere.
Nebulos si descriptibil.
Eu lustruiesc apa.
Imi cere ce nu am.

Era o aroma de vant
Si de lalele.
Fie.Era.

Va fi ceva.
O cantitate.

Si maine va fi toamna.
Pentru ca sunt decisa.

Ceux trouvés

Zvacneste cu gropile-i inecate in mine
Mi-impinge zatul carunt dintre vine
M-arunca,amabil,cu pulsul spre cer
Iar eu inaltata,m-amestec
Si sper.

Picioarele lor aud inceputul
Urechi dezgolesc,surprinse,acutul
Traim azi si-n vis,
Folosim doua linguri...
Cuprindem pareri
Ne cauta
Gasitul.

La nuit de mon esprit.

Nestiutoare.

Doresc;dar imi e frica.

Si neg si stiu ; si stiu ca neg.

                    Sa fermentez in sol , pe jumatate supta.

Uscata , dar zambind

Citesc , de-nfund pianul.

Si il apuc de clape ;

                   Doar le-mping.

Nestiutor ; zambind.

Nedoritor , facand cu ochiul.

Nedoritor.

                  Si poate inadins.

Ai aripi?Nu le vad.

Dar aripile-ti vad ; pe mine.

Si te gasesc asa cum sper.

Si sper sa te gasesc.Ratiune.

Cu logica sau nu ;

E vis?

Si n-are lege.

Oh , dar prima-i dintre ele.

A treia dintre serii ,

din seara mintii mele.

Morceaux de silence

Ceata...Buze febrile atingand o panza-ntoarsa cu spatele spre zapada trandafirie,umeda..Dinti muscand degede palide,aproape vinete..asa frumoase.Gene sugand lacrimi aspre,dulci..ca niste palme.
Alunec ,ma tarasc..m-agat de-un steag alb,rupt,cazut si el.Privesc pietrisul de sub coatele-mi julite,pline de fire carnoase,rosietice...si...si imi sprijin grumazul pe o palma masochista..in timp ce siroaie pastoase si sangerii imi curg din gura..si STORC!STORC!STORC!..nu mai am de unde..VREAU!VREAU!VREAUVars ritmat,usor in timp ce unghia-mi strapunge pleoapa..si o ucide.TE IMPLOR!MAI VREAU!...Ma musc de pantece si tip cu obrazul fierbinte spre dreapta.Tac si curg.
Fiinta mea e-mpunsa de un mort frumos.
Si dispensata de ratiuni , iti iubesc toracele sucombandu-l.

Abiuro.Neg.

_________________________________________________________________

Cand il vazu , ochii ii sangerara.Parea atat de fragil,de casant..ca avea sa dureze o vesnicie daca il proteja.

Insa moartea nu depinde de noi.

Ochii negri ii rasareau pe fiecare particica a corpului ei sarat iar buzele-i se rasfrangeau peste fruntea ei ca soarele de inainte de furtuna.

Aluneca in apa,
calm,respiratii..
Ii frangea umarul
Disparea.Spatii.

Vantul ii creiona o suvita.Nu putea fi mai liniste de atat.

Et la mort est venue dans un mardi

In timp ce isi legana trunchiul inainte si inapoi se gandi : "Azi e marti?"

''Marti e toata saptamana'' isi raspunse singura , bagandu-si mainile cu violenta in par si respirand intermitent .
N-avea nimic de spus dar intentiona sa o spuna.Termina de molfait ciocolata cleioasa si incepu.
'...' , '...' . Vascozitatea cordului sau o impiedica sa rasufle.Si sa vorbeasca.
Se multumi sa mai imbuce din batonul de ciocolata,ca si cum ar fi uitat de exitus.
Nu,nu era inteleapta ca se gandea la -ea. Suntem cu totii intelepti atunci.Am fost creati sa fim intelepti?Iar ce-i ce nu-s , au parte de o restimulare a simturilor (sa o numim inviere) in momentul intrarii in sicriu...?
Gasesc ei atunci , ezotericul secret al necadavericilor,al descompusilor prematur?
Se gandea mereu la cum gandeste prea mult despre lucrurile gandite de toti in sensuri diferite sau poate in subconstient.
OH,EA!!
Divina,eliberatoarea,imputita!
Cea nascuta si crutata in mod natural de propriu-i egoism!
Ea nu percepe?Si ma lasa pe mine sa simt tot?Sa ma macelaresc , sa ma manjesc de mila , sa ma inec de murdaria unei lumi mult prea frumoase?
Dar uite ce frumos si elegant-m-indica groapa pusa deoparte . Aproape dragalas.Daca n-as ura-o.
Si-un cantect *tralalala* ii spunea ca-i prea devreme. Nu e marti!Nu mai e marti de luni bune.Insa e prea timpuriu sa fie miercuri.Si eu sa fi terminat de plans.Sau de iubit.
Oh,moartea!

Frisoane fara rima

Nu-i nimeni acasa,

Iar eu sunt obosita.

Singura,sigura ca acum ceva timp

Vazusem o fantoma pe acoperisul din fata.

Acum nu mai am nici o certitudine.

Acum doar nu simt pe nimeni in juru-mi.

Si stiu ca nimeni nu-mi va sterge nasul umed.

A ce-mi aduc aminte? (...)

Interdictie sa vorbesc

Sa plang

Sa stau ghemuita pe covorul din sufragerie.

Si scriu ca un orb

Privind inainte , in gol , in intuneric

Cu nici o pata de culoare care sa-mi fure privirea

Si s-o aduca pe foaie.

Doar scriu.Pentru ca nu ma pot opri.

Sta pixul,sta si respiratia mea .

Ma intrerup sa imi intind obrazul.Se sifonase.

Suflul imi devine un ecou al imaginilor din Eu.

Pariez ca e un spectacol interesant!

Acesta-i un televizor mai nou.Sau poate nu.

Display-ul mi s-a frant.Din nou.

Plictisitor si-apasator.

Eu ma opresc.

Am respirat prea mult acum.Mi-e ca intru in ''jale''.

Evadez putin acum intr-o scoala de corectie.

Sus,jos...Sus,jos..Sus,jos.Sus

Je suis vide

Stateam si ma gandeam..
Nu ti se pare ironic cum toti 'ne gandim'?Ca si cum asta ar schimba ceva..
Zambim gandindu-ne la un alt zambet , dar ne intristam la gandul ca nu a durat.
E ca si cum ar fi de proba.Mereu si intotdeauna.Primesti o privire calda in viata ta ..dar apoi iti e luata de vant si te trezesti in mijlocul unei paduri 'gandindu-te'.
Uneori , dupa ce suntem scrijeliti apasat..asteptam din nou acel cutit care sa ne sape carnea cat mai adanc..si cat mai mult.Sa fie de durata.
Unii insa pierd increderea in acea mana ce te taie . Nu e ca si cum ar fi ceva rau.

O lacrima e magie..ce alta picatura de apa ar varsa o data cu ea un suflet , o fotografie , un tipat? Si cei ce nu cred in lacrimi plang cel mai ades. Cum si cei ce nu cred in vesnicie spera la ea.

Eu, eu am obosit..si prefer sa stau invelita in fularul a ceea ce a fost.Condamna-ma.E mai sigur sa visezi decat sa incerci din nou.E mai sigur sa versi lacrimi..asa nu mori de sete.