Et la mort est venue dans un mardi

In timp ce isi legana trunchiul inainte si inapoi se gandi : "Azi e marti?"

''Marti e toata saptamana'' isi raspunse singura , bagandu-si mainile cu violenta in par si respirand intermitent .
N-avea nimic de spus dar intentiona sa o spuna.Termina de molfait ciocolata cleioasa si incepu.
'...' , '...' . Vascozitatea cordului sau o impiedica sa rasufle.Si sa vorbeasca.
Se multumi sa mai imbuce din batonul de ciocolata,ca si cum ar fi uitat de exitus.
Nu,nu era inteleapta ca se gandea la -ea. Suntem cu totii intelepti atunci.Am fost creati sa fim intelepti?Iar ce-i ce nu-s , au parte de o restimulare a simturilor (sa o numim inviere) in momentul intrarii in sicriu...?
Gasesc ei atunci , ezotericul secret al necadavericilor,al descompusilor prematur?
Se gandea mereu la cum gandeste prea mult despre lucrurile gandite de toti in sensuri diferite sau poate in subconstient.
OH,EA!!
Divina,eliberatoarea,imputita!
Cea nascuta si crutata in mod natural de propriu-i egoism!
Ea nu percepe?Si ma lasa pe mine sa simt tot?Sa ma macelaresc , sa ma manjesc de mila , sa ma inec de murdaria unei lumi mult prea frumoase?
Dar uite ce frumos si elegant-m-indica groapa pusa deoparte . Aproape dragalas.Daca n-as ura-o.
Si-un cantect *tralalala* ii spunea ca-i prea devreme. Nu e marti!Nu mai e marti de luni bune.Insa e prea timpuriu sa fie miercuri.Si eu sa fi terminat de plans.Sau de iubit.
Oh,moartea!