Incerc,dar nu ma blama.Mi-ai spus ca-mi vei retine exact miscarile buzelor si dinamicitatea aproape inexistenta a respiratiilor .
Nu vreau sa devin vreo profesoara nevrotica care sa tina pe o hartie mototolita cu rosu lucruri care ar trebui repetate , taiate or sterse cu radiera.Din toate astea , pe mine doar foaia alba si plana ma multumeste.
Stiu ca nu voi razbi , nici nu-mi permit.Si increde-te in lucrul asta.
Dar promisiunea e promisiune si hranirea cu o imagine 3D a unui varf de pensula e lenta,ca cea a unui melc; desigur,e o perspectiva putin iesita din tipare,cu exceptia unuia singur.
Nu stiu daca vreun val al Mayei ar putea disipa cresterea brusca a pulsului intiparita pe vinilul asta , acelasi dintotdeauna.Cred ca asta incerc de fapt sa iti explic.
Nu meriti asta , ti-o spun ca unei frunze plapande , aproape scheletica . Dar cand ceri si primesti ,nu e obligatoriu ca cea mai din urma consecinta sa echivaleaze asteptarile,pentru ca cineva va fi mereu pasionat de scaderi , obsedat de semne orizontale matematice imprimate in carne.
Plusul si-a pierdut perpendiculara cu luni in urma.Deci nu astepta adunari,caci nu ne reintalnim dupa 6 vieti anterioare.
Memento , caci doar un fir de par mi-a atanat gravitatia de pleoape si inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu