Imi jur ajutor

O postare speciala..pentru tine.

Sezand pe banca in asfintit

E vesnicie.La trecut.

Sunt eu - constienta fara glas

Si eu , cea din poze...

Grafit ars.

Schimb toata fericirea mea

Pe inca o plimbare , pe un tu si eu..

Pe un carusel oprit la un moment final

Unde tu,tu sa nu fii ceruit , impietrit.

Cufund un urlet

Intr-un ruginit cord.

Esti de-acord?

De fapt,stai!Uit..ESTI ORB!

Raman la fel ,

Cu capul prinsa in usa de la autobuz

Si privind in gol.

Imi jur cu tot suvoiul de pe irisi -Ajutor!

ps:NU , cea din poza nu sunt eu , ci prietena mea cea mai buna.

E norocoasa sa te aiba

Vad sobolani si pasari moarte ..cu vise reci,plapan-desarte..
De ce sunt aici? Da..pentru..pentru a privi acele frunze.Si ce frunze-albastre, pure in intelepciune , diferite prin caldura aceea a iertarii.
Privesc inainte si m-arunc de pe podul din orizont intr-un apus intens sufland rece in ochi-mi goliti de orice gand rau,de orice intrebare.Nu imi e frica , chiar de stiu ca nu-l voi prinde niciodata. Imbratisa-ma-va la fel? Usor...palpaind..
Mi-e frica insa sa te-ating..sa te corup cu al meu sine si in final , sa distrug starea in care ma aflu si inocenta acestui moment.
Oare asta inseamna euforie?Oare calmul clatinat ce-mi curge prin vene , visele cu ochii deschisi si amintirile privirilor dulci definesc starea aceea de fericire suprema?
Cert e ca vreau din nou sa-mi fie frig..si sa ma incalzeasca subtilitatile pe care nimeni ,exceptandu-ne pe noi , nu le intelege.
Un tremur..sau poate doua ma cuprind , stand pe o banca , cu vandul rascolindu-mi proaspa-ta tunsoare.
Si privindu-te.
E norocoasa sa te aiba.

Mais elle l'aimait

Fata din oglinda vibra strangulat
Si imi zambea sumar...schitat
Eu o alungam cu dusuri reci si masti de 'nu'
Sperand ascuns sa moara , cantand un deja-vu.

Cum traiesc.. mortii?

Dar alerga pe-un scaun negru ,parfumat,
Gandind la-cel glas dulce deranjant
Cu tenta de minciuna aparenta , salvatoare
Si inghitea cotoare..si cotoare..

Insa ..ii placea?

Se perinda pe un cersaf patat
De-un iris scurs , alunecat,
Abandonat intr-o absenta fosnitoare..
Cu cute langa ochi..mult prea amare.



Lumina.. palpaia?

La fenêtre de l'automne

Se-aduna vantul de prin orizont

Cu nervii unei frunze prea uzate.

Incetinesc abrupt

Si ii contemplu..

E-un suflu de un absolut cremos

Atarnand de o petala cu pene rupte.

Un vant imbatranit...

Sunt subtiati de o impletitura prea complexa

Si de o stea anemica

In repezeala-i sanguina.

Sunt nervi prea obositi

Sa se mai enerveze.

Nervuri fara puls...

Racita cibernetic

Eu? Acel?

Imi pisca perii limbii pastila 

Si spumega-necand o Eu.

Am tinte proiectate-n sinusuri

De-aceea nu tusesc!

De te-as atinge , n-ai mai fi.

Sa pot s-arunc un alt 'Delete'...

Tu sa intrebi galant :

''Un servetel? "

Eu iar, din nou , sa-ncerc...

Sa...sa nu mai cer.

Rastalmacita-ntro tuse a frigiderului ,

Cu ochii franci si gura sper.

Obraji

Sunt zile in care aleg ambii obraji.
Rare dar ude.
Pline de cenusa curganda.
Sunt.

Evit sa mai inot in castele de nisip
Dar sunt coplestita.
Nu pot numara nisipul.
Nu te-am putut numara pe tine.
Iar acum , nici macar pe mine.


Brate incrucisate-ntrun ochi,
Plapand arc intr-o flexibila tepusa..

Scap pe-un ochi

Absorb vantul

Cu mainile-mi dezvelite de

Certitudini.

Cedez mereu 

In fata unor tablouri incetosate

De-o bruma falsa , sangeranda...

Si totusi 

Nu ma departez de rutina fantomatica

Ce imi cerseste cu ardoare rugina.

Parca-s oarba

Dar scap pe-un ochi lumina

Si-mi vad persoana

Uimita de propriiile replici date 

Vietii.